În practica de evaluare tipurile de evaluări, pot fi identificate ţinând cont de mai multe criterii.
În dependenţă de obiectul evaluării pot fi distinse următoarele tipuri de evaluări:
In funcţie de beneficiarii evaluării distingem:
În funcţie de metoda utilizată pentru evaluare pot fi:
În funcţie de scopul urmărit evaluările pot fi clasificate în:
În funcţie de caracterul desfăşurării, sunt:
Scopul evaluării este fundamental în alegerea bazei de evaluare la momentul definirii misiunii de evaluare, ceia ce presupune alegerea tipului de valoare care trebuie estimat.
De cele mai multe ori în procesul de evaluare se cere a fi determinată valoarea de piaţă .
Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care un activ ar putea fi schimbat, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere şi un vânzător hotărât să vândă, într-o tranzacţie liberă, după un marketing adecvat, în care fiecare parte a acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângeri”.
Valoarea de înlocuire (valoarea de nou) reprezintă suma costurilor totale pentru producerea sau procurarea din nou a proprietăţii respective, calculate în baza preţurilor de piaţă, existente la momentul evaluării.
Valoarea rămasă reprezintă valoarea de înlocuire din care se scade uzura. În cazul în care evidenţele contabile nu oferă toate datele pentru determinarea gradului de uzură, aceasta se determină:
Valoarea de impozitare reprezintă valoarea unei proprietăţi, conform definiţiei date de reglementările legale cu caracter fiscal.
Valoarea de lichidare reprezintă suma lichidităţilor rezultate prin vânzarea activelor unei întreprinderi, în cazul în care aceasta îşi încetează activitatea.
Valoarea bursieră reprezintă valoarea firmei cotate la bursă, în urma aplicării metodelor de evaluare bursiere.
Valoarea de asigurare reprezintă valoarea acceptată de asigurător pe baza evaluării proprii, şi în baza unui contract de asigurare.
Valoarea de continuitate reprezintă valoarea determinată pe baza însumării cash flow-urilor actualizate, generate de desfăşurarea activităţii firmei.
Clasificarea scopurilor evaluării in functie de beneficiar
Întreprinderea ca persoană juridică:
Proprietarul:
Organizaţiile de creditare:
Companiile de asigurări:
Pieţele bursiere:
Investitorii:
Organele statale:
La estimarea valorii de piaţă a întreprinderii ca predecesoare a preţului ce ar trebui să rezulte din tranzacţie trebuie de luat în considerare factorii determinanţi ai valorii întreprinderii precum:
Funcţia evaluării, se referă la utilizarea ce o vor avea rezultatele evaluării, după ce aceasta va fi dusă la bun sfârşit. Funcţia poate fi de exemplu, aceea de a ajuta proprietarul întreprinderii să stabilească preţul de cerut la o eventuală vânzare, sau poate fi estimarea valorii unei proprietăţi din care face parte un bun. În cea mai mare parte a cazurilor, evaluatorul determină funcţia evaluării în timpul discuţiei cu clientul, după care îşi asumă însărcinarea şi-şi defineşte scopul.
În dependenţă de obiectul evaluării pot fi distinse următoarele tipuri de evaluări:
- evaluări de bunuri (mijloace fixe, stocuri etc.)
- evaluări de active intangibile (licenţe, brevete, mărci, investiţii în resurse umane tec)
- evaluări de active economice (secţii, magazine, depozite etc.)
- evaluări de întreprinderi în calitate de complexe patrimoniale
In funcţie de beneficiarii evaluării distingem:
- evaluări pentru proprietarii afacerii, în vederea vânzării firmei
- evaluări pentru instituţiile publice, în vederea impozitării
- evaluări pentru instituţiile financiar – bancare, în vederea gajării
- evaluări pentru instanţe judecătoreşti în cazul existenţei legate de mărimea, mişcarea sau lichidarea patrimoniului firmei
- evaluări pentru persoane fizice (moştenitori, salariaţi etc.)
În funcţie de metoda utilizată pentru evaluare pot fi:
- evaluări patrimoniale
- evaluări bazate pe actualizarea veniturilor
- evaluări bazate pe actualizarea cash flow-urilor
- evaluări mixte
În funcţie de scopul urmărit evaluările pot fi clasificate în:
- evaluări economice, care urmăresc stabilirea valorii de piaţă a întreprinderii în vederea vânzării ei
- evaluări administrative care urmăresc de regulă stabilirea masei impozabile şi sunt cerute de către organismele statului, de normativele în vigoare
În funcţie de caracterul desfăşurării, sunt:
- evaluări benevole, efectuate din iniţiativa beneficiarului
- evaluări obligatorii,
Scopul evaluării este fundamental în alegerea bazei de evaluare la momentul definirii misiunii de evaluare, ceia ce presupune alegerea tipului de valoare care trebuie estimat.
De cele mai multe ori în procesul de evaluare se cere a fi determinată valoarea de piaţă .
Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care un activ ar putea fi schimbat, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere şi un vânzător hotărât să vândă, într-o tranzacţie liberă, după un marketing adecvat, în care fiecare parte a acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângeri”.
Valoarea de înlocuire (valoarea de nou) reprezintă suma costurilor totale pentru producerea sau procurarea din nou a proprietăţii respective, calculate în baza preţurilor de piaţă, existente la momentul evaluării.
Valoarea rămasă reprezintă valoarea de înlocuire din care se scade uzura. În cazul în care evidenţele contabile nu oferă toate datele pentru determinarea gradului de uzură, aceasta se determină:
- pe bază de expertiză tehnică de către experţi autorizaţi
- pe bază de analiză tehnică, luându-se în calcul vechimea, starea de întreţinere, numărul de reparaţii capitale, regimul de utilizare, calificarea personalului de deservire.
Valoarea de impozitare reprezintă valoarea unei proprietăţi, conform definiţiei date de reglementările legale cu caracter fiscal.
Valoarea de lichidare reprezintă suma lichidităţilor rezultate prin vânzarea activelor unei întreprinderi, în cazul în care aceasta îşi încetează activitatea.
Valoarea bursieră reprezintă valoarea firmei cotate la bursă, în urma aplicării metodelor de evaluare bursiere.
Valoarea de asigurare reprezintă valoarea acceptată de asigurător pe baza evaluării proprii, şi în baza unui contract de asigurare.
Valoarea de continuitate reprezintă valoarea determinată pe baza însumării cash flow-urilor actualizate, generate de desfăşurarea activităţii firmei.
Clasificarea scopurilor evaluării in functie de beneficiar
Întreprinderea ca persoană juridică:
- Asigurarea securităţii economice;
- Elaborarea planului de dezvoltare a întreprinderii;
- Emiterea acţiunilor;
- Determinarea eficienţei managementului.
Proprietarul:
- Determinarea căilor de administrare a proprietăţii;
- Elaborarea bilanţurilor de fuziune sau scindare în procesul de restructurare;
- Argumentarea preţului de vânzare-cumpărare a întreprinderii în întregire sau a unei părţi din ea;
- Stabilirea mărimii încasărilor în cazul lichidării planificate (reglementate) a întreprinderii
Organizaţiile de creditare:
- Verificarea posibilităţilor financiare ale debitorului;
- Determinarea mărimii împrumutului.
Companiile de asigurări:
- Stabilirea mărimii primei de asigurare;
- Determinarea sumei de asigurare
Pieţele bursiere:
- Calculul caracteristicilor conjucturii pe piaţă;
- Controlul veridicităţii cotării valorilor mobiliare.
Investitorii:
- Controlul oportunităţii depunerii de investiţii;
- Determinarea preţului probabil al întreprinderii, pentru a o înscrie în proiectul investiţional.
Organele statale:
- Pregătirea întreprinderii pentru privatizare;
- Determinarea bazei impozabile pentru diverse tipuri de impozite;
- Stabilirea (fixarea) încasărilor din lichidarea forţată prin procedura de faliment;
- Evaluarea în scopuri judiciare.
La estimarea valorii de piaţă a întreprinderii ca predecesoare a preţului ce ar trebui să rezulte din tranzacţie trebuie de luat în considerare factorii determinanţi ai valorii întreprinderii precum:
- Venitul din vânzări
- Profitul
- Activul total
- Capitalurile proprii
- Datoriile financiare (firmei)
- Politica de dividend
- Creşterea economică la nivel naţional
- Evoluţia sectorului de activitate din care face parte întreprinderea
- Rata inflaţiei
- Rata dobânzii.
Funcţia evaluării, se referă la utilizarea ce o vor avea rezultatele evaluării, după ce aceasta va fi dusă la bun sfârşit. Funcţia poate fi de exemplu, aceea de a ajuta proprietarul întreprinderii să stabilească preţul de cerut la o eventuală vânzare, sau poate fi estimarea valorii unei proprietăţi din care face parte un bun. În cea mai mare parte a cazurilor, evaluatorul determină funcţia evaluării în timpul discuţiei cu clientul, după care îşi asumă însărcinarea şi-şi defineşte scopul.
No comments:
Post a Comment