Metode de evaluare bazate pe active

Abordarea evaluării bazată pe active, cunoscută şi sub denumirea de abordarea patrimonială, sau derivatele acesteia-abordarea pe bază de costuri şi abordarea prin costul de înlocuire, se bazează pe ipoteza încetării activităţii unităţii economice care urmează să fie dezmembrată sau lichidată.

Această metodă constă în corectarea (ajustarea) valorilor contabile ale activelor individuale ale entităţii economice şi datoriilor acesteia în sensul transformării lor în valori de piaţă.

Metoda ANC presupune mai întâi de toate stabilirea valorii de piaţă a elementelor patrimoniale productive, valoarea celorlalte elemente fiind dedusă separat în dependenţă de posibilităţile de valorificare. În procesul corectării activului bilanţier în scopul evaluării se elimină (de cele mai multe ori) activele necorporale, care nu au valoare economică ,care sunt considerate ,,non-valori” diminuând activul bilanţului contabil.

Conform celor relatate, Activul Net Corectat poate fi determinat prin parcurgerea următoarelor etape:

• obţinerea bilanţului contabil la data evaluării;
• verificarea existenţei elementelor patrimoniale şi datoriilor înregistrate în bilanţ;
• corectarea şi evaluarea activelor şi datoriilor înregistrate în bilanţ;
• evaluarea activelor şi datoriilor neînregistrate în bilanţ depistate la data evaluării;
• elaborarea bilanţului contabil corectat şi determinarea Activului net corectat după cum urmează:

ANC = (AT + Ñ A) - (DT + Ñ D) = ATc - DTc ;   

unde:
AT - activ total;  
Ñ A - suma corecţiilor elementelor patrimoniale de activ;
DM - datorii totale;
Ñ A - suma corecţiilor elementelor de pasiv (datoriilor);
ATc  - active totale corectate;
DTc - datorii totale corectate.

Activul Net Corectat poate fi exprimat prin Patrimoniul Net sau averea netă a proprietarilor întreprinderii. Dacă evaluarea întreprinderii este concepută în scopul determinării valorii de piaţă a capitalului acţionarilor atunci Activul Net Corectat v-a exprima valoarea capitalului acţionarilor (VCA) în felul următor:

ANC = VCA = valoarea de piaţă a activelor - valoarea de piaţă a datoriilor.

Dacă întreprinderea a achiziţionat în leasing mijloace fixe sau alte bunuri, atunci acestea se por însuma la activul total în locul activelor nemateriale.

Împrumuturile pe termen lung şi mediu se estimează la valoarea lor contabilă actualizată, calculată la o rată de actualizare egală cu diferenţa dintre dobânda la contractare şi dobânda zilei. Printre avantajele metodei Activului Net Corectat pot fi relevate următoarele:

• poate fi utilizată în diferite instanţe;
• este acceptabilă pentru evaluarea pachetelor de control în afacerile de capital;
• este uşor de înţeles;
• permite aducerea valorii activelor şi pasivelor la valoarea lor curentă de piaţă.

Metoda Activului Net de Lichidare pentru întreprinderile care sunt încă în funcţiune sau care nu mai funcţionează, dacă a fost luată decizia de lichidare şi declarat falimentul. Aici, pentru a determina valoarea activelor este necesar de a lua în consideraţie modul în care are lor lichidarea unităţii economice.

Metoda Activului Net de Lichidare este relevantă pentru următoarele situaţii:
A. când întreprinderea se află în dificultate economică temporară şi poate fi redresată fiind lichidată ca persoană juridică în scopul fuzionării cu o altă întreprindere sau tranzicţionării altor proprietăţi. în cazul continuităţii activităţii prin fuziune şi determinării valoarii de piaţă a activelor:
B. în cazul investirii de capital, pentru redresare, când se cere evaluarea pachetului de control. În ultimul caz valoarea de lichidare a întreprinderii se v-a determina ca diferenţa dintre valoarea la termen actualizată şi capitalul investit, ceea ce poate fi consemnat prin următoarea relaţie de calcul:            

V1 =  Vt / (1 + i)ⁿ - Ci ;

unde:
Vl  - valoarea de lichidare;
Vt - valoarea la termen, stabilită prin metoda de randament;
i  -  rata de actualizare;
n  - numărul de ani dintre data actualizării, respectiv a efectuării investiţiei, şi cea a reluării activităţii;
Ci - capitalul investit pentru redresarea activităţii.

C. când întreprinderea este neredresabilă şi este declarată falimentară din punct de vedere legal. În acest caz, are loc lichidarea forţată (imediată) a întreprinderii, pentru aceasta pe plan internaţional fiind recomandată pentru estimare ,,valoarea de lichidare forţată”.
 
Întreprinderile pentru care evaluarea a determinat valoarea de lichidare forţată de cele mai multe ori se caracterizează prin incapacitatea de a-şi achita plăţile şi împrumuturile, care este legată de aşa factori ca ineficienţa întreprinderii pe piaţă; producţia care nu satisface cerinţele pieţii; tehnologiile învechite; managementul incompetent, etc. Acestea şi alte motive au un impact direct asupra valorii întreprinderii, fapt ce diminuează valoarea activelor care sunt realizate sau preluate la un preţ mult mai redus, aici luându-se în vedere şi condiţiile proaste ale evaluării activelor.

Activul Net de Lichidare în acest caz, conform practicii internaţionale de evaluare poate fi determinat ca diferenţă dintre valoarea corectată a tuturor activelor şi costurile de lichidare care apoi se mai diminuează  şi cu cheltuielile privind obligaţiile fiscale asupra rezultatelor lichidării.

Astfel primim următoarea relaţie de calcul a Activului Net de Lichidare ( ):

ANl   =  ANC  -  Cl   -  I ;                

unde:
ANC - Activul Net Corectat;
Cl - costurile de lichidare;
I-obligaţiile fiscale asupra rezultatelor lichidării.

sau :            ANl = ANc + DE1 - DE2 - Cl - I;        

unde:
AN c - Activul Net Contabil;
AN c - Active Totale - Datorii Totale;
DE 1 - diferenţe pozitive din reevaluari (corecţii);
DE 2 - diferenţe negative din reevaluări (corecţii).